(fără voia mea)

fără voia mea îmi dau seama că nimic din ce mă înconjoară nu este complicat, fie că sunt oameni, fie ca sunt lucruri. chiar dacă sunt vânăt din cauza acestui adevăr şi chiar dacă lângă mine stă dovada lui vie,
nu pot să fugăresc gândul că e de fapt vina furnicilor
nestrivite, a tuturor furnicilor care, marşând, i-au pătruns pe sub piele şi i-au dus-o în ploaie, prin nămol, pentru o iernatică digerare.
desigur, furnicile şi curgerea liniară a timpului sunt de vină şi atunci când, atingându-ne palmele, ne auzim oasele ciocnindu-se uşor.

(e cam aşa)

e cam aşa
împrejmuit de toate corpurile voastre îngheţate
copleşit de curiozitatea despicării ţestei şi spargerii coastelor
ea s-a aşezat în faţa mea şi în spatele meu
s-a aşezat în stânga şi în dreapta susul josul meu.
bineînţeles că toate loviturile pe ea au lovit-o
bineînţeles că bucăţi din pielea ei se desprindeau
pluteau în jurul meu
se lipeau de intenţiile voastre dezacordate.