duminică, 31 octombrie 2010

gellu naum

profunzimile suprafeţei

ar fi trebuit un acompaniament pentru case
ar fi trebuit câteva sunete pentru oglinzi
ar fi trebuit câteva gesturi decisive şi sigure

dar se trăgeau clopotele
şi din ele cădeau numai bucăţi mari de vată

sâmbătă, 30 octombrie 2010

carl sandburg

PERSONALITY

Musings of a Police Reporter in the Identification Bureau

YOU have loved forty women, but you have only one thumb.
You have led a hundred secret lives, but you mark only
one thumb.
You go round the world and fight in a thousand wars and
win all the world's honors, but when you come back
home the print of the one thumb your mother gave
you is the same print of thumb you had in the old
home when your mother kissed you and said good-by.
Out of the whirling womb of time come millions of men
and their feet crowd the earth and they cut one anothers'
throats for room to stand and among them all
are not two thumbs alike.
Somewhere is a Great God of Thumbs who can tell the
inside story of this.

vineri, 29 octombrie 2010

(despre)

despre nopţile în care nu dormeam pe un pat şi mama dormea pe scaune,
despre oamenii fără chip mergând în 6, un fel de miriapozi metalici,
despre cum aş fi vrut să sar pe noile mele picioare şi să îmi spună cineva
hei, dă-te jos, ce cauţi în copac, încă nu ştii că toate păsările trăiesc în cuşcă,
dar mai întâi le rupi aripile ca să nu te bată.

se apropie un anotimp friguros şi fiarele din mine se restrâng,
poate ar trebui să-mi faci o poză aşa, mare şi neîmblânzit,
dar tu-mi faci jucărele, un fel de strigăte încremenite.
în poza asta ar fi trebuit să se vadă cât de mult mi-au crescut picioarele
ar fi trebuit să se vadă de ce îmi ţin lăsat capul pe umăr.

joi, 28 octombrie 2010

(pe lângă)

pe lângă femeia cu batic USA strângându-mă adorabil de umeri
(de ce te-ai trezit, mai dormi puţin, încă nu s-a terminat),
sau bărbatul cu un prosop aruncat pe faţă, muncind cu plăcere la picioarele mele
(fiecare dintre noi se închină propriului trup, ar trebui să o faci şi tu),
un gândac de foc şi cu sprâncenele arse păşeşte tiptil pe coridor
(acolo paturile nu sunt paturi şi scaunele nu sunt scaune)
şi nimeni nu îl vede.

când am ajuns acasă călcam pe puf şi lăsam urme.

miercuri, 27 octombrie 2010

(dincolo de cel mai nesemnificativ gest)

dincolo de cel mai nesemnificativ gest şi de cuvintele ataşate lui
(o femeie trezită din somn arată de parcă ar fi dormit),
dincolo de frica şi nervii distilaţi pe dinăuntrul meu
(un pinguin verde arată ca un chaplin verde, dar cu picioarele scurtate)
mai este loc de altceva (când l-am întrebat la ce se gândeşte
mi-a răspuns zâmbind şi dându-şi ochii peste cap
aşteaptă să-mi citesc gândurile) – omul metodă
îmi taie limba cu firele de păr ale femeii in fustă albastră
(omul metodă îmi taie limba cu firele de păr
ale femeii în fustă albastră).