miercuri, 6 iunie 2012

(va veni)


va veni o vreme când vom dormi
liniştiţi în grota noastră,
când îţi voi lua picioarele în braţe
şi-ţi voi aşeza tălpile în pieptul meu
(e cale lungă de la inima mea până la
inima mea)

şi-apoi va trece acea vreme şi va veni
o alta când de sus vor cădea stropi reci,
încet-încet găurindu-ne pieile, o vreme
când vom fi frumoşi ca nişte zei în piatră
în care nimeni nu a crezut

ne vom scula
şi vom pluti
şi vom sufla
şi vom împrăştia duhoarea din marginea peşterii

şi vom acoperi pământul mort,
iar acesta ne va slăvi.

frumoşi, neîndurători ce suntem.

(e cale lungă de la inima ta până la inima ta,
când dormi noaptea şi
îţi aşez tălpile în pieptul meu –
din când în când se-mpiedică-n ceruri zeii).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu