(în subteran)

în subteran, toate păpușile se lipesc de mine,
ca lipitorile știrbe de un cheag de sânge -
ce aș putea face, decât să le simt
molfăindu-mi imperceptibil pielea?
de fapt, de ce aș face ceva?

pentru că nu mai poate fi vorba
de o altă despărțire,
pentru că deja a fost lăsat prea mult în urmă,
nimic nu mai poate fi separat -
nici măcar jumătate carne jumătate altceva
nu a mai rămas,

pentru că singurul suflet este acum corpul,
nepomenit pe nedrept.