sâmbătă, 22 martie 2014

Ion Mureșan



Despre „Cartea Alcool“ povesteam cum mergeam la cârciumi din cartierele muncitoreşti, pe vremea aia se făcea industrializarea şi ieşeau schimburile de muncitori de la lucru şi stăteam până târziu cu mediul acela brutal şi violent, mă dezechipam să vorbesc cu oamenii şi ei întrebau: „Dar dumneata stai acolo singur?“. „Eu sufăr.“ „Dar de ce suferi?“, mă întrebau. „Sufăr din iubire, m-a părăsit iubita.“ „A, dă-o dracu’ de curvă şi nevastă-mea e o curvă!“ Eu spuneam că eu o iubesc foarte mult, că iubirea e un sentiment frumos. „Ce frumos, trebuia să-i dai două palme şi terminai cu ea.“
Doar după ce lucrurile înaintau în noapte, prinţul începea să iasă la iveală din porc, începea să se arate gingăşia şi frumuseţea din ei. Până la urmă, ziceau: „De fapt, şi eu o iubesc pe nevastă-mea, am zis că-i curvă şi c-o bat, dar n-o bat şi e atât de frumoasă!“. Începeau brusc să devină şi ei frumoşi, sigur mai rupeau câte-un pahar, mai muşcau din halbă, mestecau în dinţi, scuipau pe jos gura paharului. A fost o perioadă când paharele se înlocuiseră cu borcanele de muştar groase, ca să nu le mestece oamenii, să nu scrâşnească între dinţi.
Şi începeau să fie frumoşi, deşi erau cu atâta dezinvoltură oamenii porci, le plăcea să fie porci când ieşeau de la lucru, violenţi, vulgari, orice sensibilitate, orice intrare înspre sufletul lor era închisă şi brusc începeau să se deschidă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu